Tratament antihistaminic
Se manifestă cu mâncărimi de nas, ochi și periorale, strănut, rinoree și congestie nazală; uneori apare și conjunctivita 2. Majoritatea rinitelor sezoniere sunt alergice, cauzate de polen de graminee, de arbori sau de ierburi. Ocazional pot fi tratament antihistaminic și de spori de mucegaiuri. Uneori, rinita sezonieră cu reactivitate severă se poate croniciza 2.
Formele nealergice de rinită pot fi de cauză infecțioasă, vasomotorie sau atrofice. Există și rinite medicamentoase 2. Rinita alergică și astmul coexistă de multe ori. Pacienții cu rinită alergică mai pot prezenta tuse, respirație șuierătoare wheezingcefalee frontală și sinuzită.
Antihistaminice
Otita medie se poate dezvolta frecvent la copiii cu rinită perenă 2. Rinita alergică se diagnostichează de cele mai multe ori prin anamneză.
Dacă rinita nu cedează la tratamentul empiric și este nevoie de identificarea alergenului, se fac teste cutanate percutanate — prick tests sau intradermice. Dacă acestea sunt echivoce sau impracticabile, se fac teste de identificare în plasma pacientului a antigenelor IgE specifice anumitor alergeni 2.
Scopurile tratamentului rinitei alergice sunt minimizarea sau prevenirea simptomelor și prevenirea complicațiilor pe termen lung, fără reacții adverse la tratament sau cu reacții adverse minime și cu costuri rezonabile.
Calitatea vieții pacientului este importantă, rinita alergică fiind bine gestionată dacă pacientul este capabil să își desfășoare viața în continuare fără modificări majore.
Antihistaminicele H1 se pot administra, în rinita alergică, sistemic, oftalmic sau intranazal. Administrarea sistemică combate strănutul, rinoreea, mâncărimile și simptomele conjunctivale.
Administrarea orală a antihistaminicelor H1 în rinita alergică sezonieră se începe înainte de debutul perioadei de expunere la alergen. Dacă simptomele oculare sunt prezente, adăugarea unui antihistaminic H1 administrat tratament antihistaminic ajută la controlul acestora.
Pruritul nazal, împreună cu strănutul și rinoreea sunt contracarate și la administrarea intranazală a antihistaminicelor H1, care sunt o opțiune de tratament în rinita alergică sezonieră.
Descongestionantele vasoconstrictoare adrenergice se pot folosi dacă este prezentă și congestia nazală; tratament antihistaminic se administrează sistemic sau local, având grijă ca tratamentul tratament antihistaminic să nu depășească zile, pentru a evita instalarea rinitei medicamentoase congestie de rebound.
Articole recomandate
Corticosteroizii intranazali tratament antihistaminic foarte bine strănutul, rinoreea, mâncărimile și congestia nazală. Sunt folosiți în rinita alergică sezonieră, atunci când este prezentă congestia nazală; se recomandă începerea terapiei înaintea debutului sezonului în care alergenii incriminați sunt prezenți în mediu. Corticosteroizii intranazali sunt folosiți și în rinita alergică perenă, singuri sau în tratament asociat antihistaminicelor H1 sistemice.
Pentru tratamentul simptomatic al rinitei alergice tratament antihistaminic însoțite de congestie nazală se pot folosi combinații fixe de antihistaminice H1 și descongestionante. Medicamentul Aerinaze conține 2,5 mg desloratadină și mg tratament antihistaminic pe comprimat; la adulți și copii peste 12 ani se administrează 2 comprimate pe zi, timp de maximum 10 zile Stabilizatoarele membranei mastocitare pot preveni apariția simptomelor rinitei alergice sezoniere dacă sunt administrați înaintea începerii perioadei de contact cu alergenul.
În tratament antihistaminic perenă, efectul acestor medicamente se instalează greu, putând fi necesară o lună de administrare până la observarea beneficiilor tratamentului. Anticolinergicele intranazale sunt utile mai ales deoarece combat rinoreea prin efectul lor hiposecretor În cazul rinitei sezoniere sau a rinitei severe refractare la tratament, se poate încerca desensibilizarea. Imunoterapia specifică este, de asemenea, indicată când contactul cu alergenul nu poate fi evitat.
Trusa de prim ajutor a pacientului alergic Articol de Dr.
Nu se știe exact cum funcționează imunoterapia specifică. S-a observat că imunoterapia specifică produce depleția limfocitelor helper Th1 și Th2 și activarea limfocitelor regulatoare Treg, cu reducerea nivelurilor plasmatice de IgE și a reactivității celulelor implicate în alergie. Apar anticorpi specifici IgG4, care blochează alți anticorpi.
Administrarea regulată de antigeni specifici determină și un răspuns de imunizare cu memorie de lungă durată Produsele medicamentoase folosite pentru imunoterapie specifică conțin tratament antihistaminic alergenice standardizate din diferiți alergeni. Se folosesc atunci când factorii etiologici alergenii care determină hipersensibilitatea sunt clar identificați. Există mai multe concentrații, exprimate prin intermediul indicelui de reactivitate a alergenului tabelul 4.
Imunoterapia specifică este contraindicată în imunodeficiență severă, afecțiuni maligne, astm sever sau instabil, boli autoimune, sarcină, antecedente de anafilaxie pe parcursul imunoterapiilor alergenice anterioare. Tratamentul concomitent cu betablocante, chiar local în administrare oftalmică pentru scăderea presiunii intraocularecontraindică administrarea extractelor alergenice, din cauza riscului crescut de șoc anafilactic rezistent la resuscitare În plus, administrarea sublinguală este contraindicată în cazul inflamațiilor orale lichen plan, ulcerații orale, micoze orale Tratamentul local al rinitei alergice se face cu corticosteroizi tabelul 5, tabelul 6antihistaminice H1 tabelul 7, tabelul 8descongestionante nazale sau stabilizatoare tratament antihistaminic membranei mastocitare tabelul 9.
Tratamentul se începe cu dozele specificate în tabelul 5.
Debutul acțiunii se petrece la câteva ore de la prima administrare, totuși, pentru obținerea efectului maxim e nevoie de câteva zile de administrare. Pacientul trebuie informat că simptomele se ameliorează prin utilizarea continuă, după un orar fix.
Dacă simptomele nu sunt controlate suficient cu doza inițială, se poate încerca, pentru o perioadă scurtă, administrarea unor doze mai mari. După obținerea unui control adecvat al simptomelor, se continuă administrarea dozei minime eficace. Tratamentul rinitei alergice cu corticosteroizi intranazali nu se continuă după sfârșitul perioadei care corespunde expunerii la alergen. Corticoterapia nazală are și alte indicații terapeutice.
La copii, folosirea corticosteroizilor este asociată cu întârzieri de creștere. Chiar în cazul administrării intranazale, deși expunerea sistemică este mică, dacă tratamentul este de durată lungă, se tratament antihistaminic monitorizarea periodică a înălțimii. Combinațiile de antihistaminice H1 și descongestionante nazale sunt folosite atât în rinite alergice, cât și în alte tipuri de rinită.
Se tratament antihistaminic utiliza și în tratamentul simptomatic al răcelii și sinuzitelor acute și cronice, precum și înainte sau după intervenții chirurgicale nazale. Dimetinden este un antihistaminic H1 eficient și bine tolerat local, care, asociat vasoconstrictorului alfa-1 adrenomimetic fenilefrină, descongestionează mucoasa nazală și determină diminuarea secrețiilor.
Această combinație nu se folosește în glaucom cu unghi închis și în rinita atrofică Cromonele acționează în principal prin împiedicarea degranulării mastocitare, deoarece stabilizează membrana mastocitelor.
Cum cromonele acționează direct la nivelul suprafeței mucoaselor implicate în alergie, ele se administrează local, iar eficacitatea lor tratament antihistaminic de eficacitatea distribuției pe mucoasa bronșică, nazală sau conjunctivală.
Antihistaminic - Wikipedia
Efectul lor este dependent de doză, iar dacă simptomele se înrăutățesc, se crește frecvența utilizării. Se absorb puțin, nu sunt metabolizate, se elimină netransformate și au o toxicitate tratament antihistaminic Antileucotrienele se pot folosi atât în rinita sezonieră, cât și în cea perenă tabelul Anticorpul monoclonal anti-IgE omalizumab Xolair poate fi folosit, atât în tratarea astmului bronșic moderat sau persistent refractar la tratamentul standard, cât și în urticaria cronică idiopatică refractară la terapia antihistaminică 2.
În Europa, omalizumab nu are ca indicație autorizată de punere pe piață decât tratamentul astmului bronșic Anafilaxia poate pune viața în pericol, pentru că produce bronhospasm și edem al căilor respiratorii superioare, cu stridor, dispnee și respirație șuierătoare, precum și hipotensiune severă datorată vasodilatației.
Alte simptome sunt prurit, urticarie, strănut, rinoree, greață, crampe abdominale și diaree, palpitații și amețeli 2,4. Anafilaxia poate să fie declanșată de medicamente antibiotice beta-lactaminice, insulinăalimente alune, ouă, fructe de mareproteine antitoxina tetanică, transfuzii de tratament antihistaminicvenin de animale albinetratament antihistaminic etc.
Ele pot apărea și la primul contact cu declanșatorul, care poate fi: medii de contrast radiologic iodate, acid acetilsalicilic și alte antiinflamatoare nesteroidiene, opiode, imunoglobuline, exercițiu fizic 2. Tratamentul de elecție al șocului anafilactic este adrenalina.
Aceasta trebuie administrată cât mai repede după apariția suspiciunii de anafilaxie. Administrarea adrenalinei se face intramuscular în partea antero-laterală a coapsei, și nu în regiunea fesieră.
După administrare intramusculară tratament antihistaminic se absoarbe mai bine decât după administrare subcutanată, iar tratament antihistaminic cale de administrare este convenabilă pentru autoadministrare 4.
Pacienții susceptibili de a dezvolta șoc anafilactic sunt sfătuiți să aibă asupra lor 2 doze de adrenalină, care reprezintă medicația de salvare. Pacienții trebuie să știe să recunoască semnele de anafilaxie și să folosească stilourile autoinjectoare; se recomandă ca serviciul de urgență să fie apelat după administrarea adrenalinei Sunt disponibile stilouri autoinjectoare preumplute cu micrograme sau micrograme adrenalină, cu numele EpiPen.
Adulții și copiii de peste 30 kg folosesc 1 sau 2 doze de de micrograme, copiilor cu greutate sub 30 kg le sunt destinate pen-urile cu de micrograme adrenalină. Doza inițială trebuie administrată de îndată ce simptomele de anafilaxie sunt recunoscute În absența ameliorării clinice sau în cazul apariției deteriorării stării clinice, se poate administra o a doua injecție cu Epipen la minute după prima injectare. Pen-urile sunt concepute pentru a fi injectate prin îmbrăcăminte sau direct în piele Date fiind consecințele grave ale șocului anafilactic, adrenalina, ca medicație de urgență în iminența de șoc anafilactic, nu are contraindicații.
Pot însă apărea reacții adverse după adrenalină: aritmii, hipertensiune, nervozitate, tremor 4. Dacă simptomele nu cedează după administrarea intramusculară de adrenalină, tratamentul se continuă de către medic cu adrenalină intravenos și inhalator. Se administrează oxigen inhalator, iar pacienții cu stridor și tratament antihistaminic antihistaminic trebuie intubați înainte ca edemul căilor respiratorii superioare să progreseze foarte mult. Se pot face hpv virus medikamente cu salbutamol la pacienții care nu răspund la adrenalină ca bronhodilatator.
Pentru susținerea tensiunii arteriale se administrează intravenos fluide 2. A doua linie de tratament al anafilaxiei este reprezentată de: antihistaminice pentru combaterea hipotensiunii și a urticariei tratament antihistaminic, corticosteroizi intravenos pentru combaterea bronhospasmului, mai ales parazitii cheloo pacienții cu reacție anafilactică severădopamină, noradrenalină sau glucagon intravenos pentru combaterea hipotensiunii refractare la adrenalină 4.
